|
<Animismul
Generalităţi
Animismul este prezent, într-o varietate de forme de
expresie şi manifestare, la mai toate popoarele tribale ale
lumii şi influenţează mult hinduismul popular şi Islamul,
dar şi creştinismul.
Cei mai mulţi practicanţi ai animismului (sau tradiţiilor
religioase tribale) consideră că există un Dumnezeu creator
care a întocmit universul în trecutul mitic. El este undeva
departe şi nu are nimic de-a face cu oamenii. În orice caz,
există întotdeauna vreun fel de legendă sau promisiune că ei
vor fi aduşi, în vreun fel sau altul, înapoi la Dumnezeu.
Practic vorbind, spiritele sunt cele mai importante
realităţi ale acestor oameni în vieţile lor mundane şi de
aceea sunt şi numiţi “animişti”, ceea ce înseamnă
închinători la spirite.
Există trei feluri de spirite în animism:
Ancestrale:
spiritele strămoşilor morţi care se crede că sunt prezenţi
şi se preocupă de binele respectivului trib sau familie în
vreun fel.
Spirite ale naturii:
asociate cu fenomenele naturii (tunete, furtuni, secete sau
altele asemenea) şi cu obiectele neînsufleţite (cum ar fi
stânci, râuri, copaci etc.).
Animale:
ei consideră că orice animal are un spirit.
Frica pătrunde şi poate controla, pe întreaga durată a
vieţii cuiva, chiar şi vieţile oamenilor educaţi, fiindcă
aproape orice poate aduce mânia vreunui spirit asupra unei
persoane. Aceste spirite trebuie mereu îmblânzite pentru a
nu se mânia, dar mai sunt chemate şi pentru a aduce
bunăstarea sau blestemul asupra cuiva. Deoarece spiritele
pot locui şi obiectele neînsufleţite, deseori ceea ce pare
inocent, cum ar fi un cuţit găsit în apropierea casei cuiva,
poate provoca teamă.
Ar putea însemna că persoana a fost blestemată.
Oamenii caută protecţie prin brăţări speciale sau alte
obiecte, numite fetişuri, primite de la un vraci.
Din păcate mulţi animişti care devin creştini continuă să
cheme spiritele pentru a obţine ajutor practic fiindcă
uneori misionarii occidentali i-au lăsat cu impresia că
Dumnezeul Bibliei oferă doar mântuire spirituală într-o altă
lume. Atunci când se îmbolnăvesc, misionarii îi trimit la
doctor; pentru problemele agricole sau cu vitele sunt
trimişi la fermier. Dar ei se duc la vraci şi la spiritele
lor pentru a primi ajutor practic.
Păcatul şi vina sunt înţelese ca aspecte sociale şi
ceremoniale şi sunt asociate cu răspunderile pe care le au
oamenii în trib sau cu spiritele.
Omul este văzut ca o parte a ciclului vieţii şi este o
verigă a întregii creaţii, nu un administrator al creaţiei
aşa cum învaţă creştinismul. Acest ciclu al vieţii se
întinde până la zeii ancestrali, care pot fi oamenii din
mitologie ce au luat forma diverselor animale. Există
deseori un animal-totem sau un obiect special al unui trib
sau familii care este sacru pentru acel zeu.
Războinicii, genealogiile şi familia sunt foarte preţuite în
aceste societăţi. Ei consideră foarte important să ai copii
astfel încât spiritul tău să devină un strămoş care să fie
venerat şi căruia să i se aducă jertfe (de obicei mâncare,
pentru a nu înfometa).
Evanghelizarea triburilor animiste
Deseori aceste grupuri tribale primesc cel mai bine
Evanghelia. Religia lor constă dintr-o sumă de tradiţii
preluate de la generaţiile anterioare, deci nu este un set
de convingeri trăite cu stricteţe, cum se întâmplă în
religiile mai sus amintite. Deci, în timp ce în cele trei
religii de mai sus există o concepţie despre lume falsă,
deci există nişte convingeri înşelătoare (un sistem teologic/
filozofic bine conturat), la religia animistă am putea spune
că este un vid conceptual (sistemul teologic/ filozofic
lipseşte). Tocmai de aceea tribalii sunt mai uşor de abordat,
având în vedere şi natura lor ospitalieră (în cele mai multe
cazuri) şi curioasă. În India, de exemplu, tribalii vin la
Domnul Isus în număr mare. Tocmai de aceea creştinismul este
numit, religia robilor, a săracilor, a celor excluşi din
societate. Tribalii sunt în afara castelor recunoscute (harijen-
denumire dată
de Gandhi acestora, care înseamnă „fiii lui Dumnezeu”).
Alte
religii:
<
Budism
< Islam
<
Hinduism
|
