|
<Islamul
Generalităţi
“Explozia cuceririi şi convertirii a jumătate din popoarele
mediteraneene, declanşate de lumea arabă, este cel mai
extraordinar fenomen al istoriei medievale.”
În mod cert cel mai mare pericol care a ameninţat
creştinismul vreodată a fost rapida dezvoltare şi expansiune
a Islamului în secolul al VII-lea. Religie militantă,
misionară şi uneori chiar incisivă, Islamul rămâne până
astăzi cel mai periculos duşman al creştinismului. Totuşi,
punctul nostru de vedere, rămânând în sfera realului, nu
trebuie să alunece spre o auto-incitare la ură sau
competiţie, ci unul care porneşte din inima de Tată a lui
Dumnezeu, care a iubit toată lumea şi Şi-a dat
singurul Fiu pentru ca oricine crede, să fie mântuit.
Aici sunt, de bună seamă incluşi si musulmanii. Din spiritul
de răzbunare (care vine de la cel rău), au pornit cele mai
groaznice acţiuni ale creştinătăţii: acelea de eliminare
pur si simplu a musulmanilor de pe harta lumii (!!). Era
această atitudine în intenţia lui Dumnezeu? Fără îndoială că
nu. Prezentarea acestui material am dori să incite pe
creştinii zilelor noastre să meargă şi să vorbească
musulmanilor despre Vestea Bună a Domnului Isus Hristos cu
curaj.
În cele ce urmează vom analiza câteva aspecte de bază ale
acestei religii vaste, care are o preponderenţă de o
cincime din populaţia globului.
Fondatorul Islamului, Mohamed, pe numele lui adevărat Ubul
Kassim, s-a născut în 570 d. H. la Mecca, oraş important de
caravane localizat strategic pe cel mai important drum
comercial ce leagă India şi Egiptul. Era un membru analfabet
al tribului ~uraiş (cel care se afla la conducerea oraşului
Mecca, pe atunci). La vârsta de 40 de ani a avut o viziune,
care urma să schimbe lumea de atunci şi să-l facă cea mai
importantă figură a istoriei medievale. Se spune că îngerul
Gabriel i-ar fi apărut îndemnându-l să se dedice lucrării
vieţii cu următoarele cuvinte:
“O Mohamed! Tu eşti mesagerul lui Alah, iar eu sunt
Gabriel.” Într-o alta, un glas îi spunea: “Citeşte!”
“Nu
pot să citesc. N-am învăţat niciodată să citesc.” Glasul i-a
repetat:”Citeşte!”
“Ce să citesc?” Apoi în vedenie i-au apărut cuvinte. Vocea
îI zicea: “Citeşte: În numele lui Allah, care a creat omul
dintr-un sânge. Citeşte: Iar Domnul tău este prea îndurat,
care învaţă cu condeiul, învaţă omul cele ce nu ştie.
Adevărat, omul este răzvrătitor. Se socoteşte neatârnat.
Iată, la Domnul tău este reîntoarcerea!”
De atunci Mohamed a început să predice oamenilor din Mecca
şi pelerinilor care s-au adunat acolo, chemându-i la o nouă
moralitate şi la o credinţă monoteistă.
Însă
această propovăduire a declanşat persecuţia şi Mohamed a
trebuit să fugă la Medina în 622.
Cunoscut sub numele de Hegira, acest eveniment
marchează începutul calendarului musulman.
După moartea lui în 632 d. H. (la 62 de ani), urmaşii lui au
cucerit şi unificat triburile războinice din Arabia şi, în
culmea victoriei rapide şi uşoare au pornit în misiunea de
cucerire şi convertire.
Cu rapiditate neobişnuită au cucerit Damascul (635),
Antiohia (636), Ierusalimul (638), Cesarea (640) şi
Alexandria (642). Apoi au intrat în Africa de Nord
(Cartagina), în Spania şi au încercat şi o pătrundere în
Franţa unde i-a oprit Charles Martel în 732. Expansiunea lor
nu s-a oprit aici, ci s-au întins până în Asia Centrală şi
de sud (India). Au urmat cinci secole de impas. Un al
doilea val de năvăliri musulmane au avut loc în secolele al
XIII-lea si al XIV-lea iniţiate de turcii otomani şi
mongolii din Asia Centrală. Ei au pârjolit totul în calea
lor, cucerind Grecia si Balcanii, distrugând şi ultimele
relicve ale Imperiului Bizantin odată cu cucerirea
Constantinopolului în 1453. Deci, în această perioadă,
considerată pe bună dreptate cea mai neagră perioadă a
întunecatului Ev Mediu, civilizaţia musulmană a atins
apogeul din punct de vedere economic, militar şi cultural.
Musulmanii din Iran se numesc şiiţi si sunt mai toleranţi
decât suniţii. Indonezia, unde guvernul insistă asupra unei
oarecare libertăţi religioase, este o ţară musulmană unde
musulmanii au trecut în număr mai mare la creştinism. În
ultimii ani, a avut loc o mişcare de masă către creştinism
(câteva milioane de oameni).
Cruciadele
Unul din cele mai dure contacte ale Bisericii creştine cu
Islamul a fost prin intermediul sabiei, un argument deloc
în intenţia Domnului Isus (vezi mustrarea lui Petru la
arestarea Sa). Atrocităţile comise acum mai bine de 9000 de
ani au rămas încă un prilej de ură si cutremur pentru
musulmanii de azi. Iniţiativa Bisericii catolice de a cuceri
locurile sfinte din mâna necredincioşilor, a fost pusă la
cale de Biserica devenită imperiu acum, un imperiu roman în
haină preoţească.
După distrugeri de vieţi şi clădiri fără precedent,
cruciaţii au cucerit Biserica Sfântului Mormânt, unde au
adus mulţumiri publice lui Dumnezeu pentru victoria
răsunătoare repurtată.
Creştinii de azi au uitat în mare parte istoria cruciadelor,
dar amintirea lor funestă mai bântuie încă memoria afectivă
a musulmanilor Orientului Mijlociu. Ura nu s-a înmuiat de
acum 900 de ani şi reputaţia de violenţă şi răzbunare a
creştinismului este o piatră de moară atârnată de gâtul
misionarului creştin de azi în Orientul Mijlociu.
Trăsăturile religiei Islam-ului
Coranul, Hadith (tradiţiile musulmane) şi profetul Mahomed
constituie triada credinţei lui Allah şi o poruncă pentru
lumea islamului. Acestea trei prescriu “Cei cinci stâlpi ai
religiei” şi ”Cele şase articole de credinţă”.
Cei “Cinci stâlpi” sunt:
1. Şahada, sau recitarea, care glăsuieşte: “Nu există
Dumnezeu afară de Allah; Mahomed este mesagerul lui Allah.”
2. Salat, sau rugăciunea zilnică. Se efectuează în
limba arabă, de către musulmanii pioşi, de cinci ori pe zi.
Când rostesc aceste rugăciuni, musulmanii se întorc spre
Mecca.
3. Zakatul este o dijmă pe care fiecare musulman
trebuie s-o doneze ca o contribuţie a sa pentru răspândirea
credinţei şi sprijinirea săracilor.
4. Ramadanul - este obligatoriu pentru fiecare
musulman - care se ţine în luna a noua din calendarul
musulman. Se ţine post absolut cât este ziuă în timpul
Ramadanului, în amintirea primelor revelaţii ale Coranului.
5. Hagialîc - este pelerinajul pe care trebuie să-l
facă cel puţin o dată în viaţă la Mecca orice credincios
musulman. Când intră în cetatea sfântă, el se îmbracă cu
veşmânt fără cusătură şi printre alte acte ceremoniale
înconjoară sanctuarul Kaaba de şapte ori, rugându-se.
Cele «şase
articole de credinţă» sunt:
1. Dumnezeu este unul singur, iar acest unul singur este
Allah.
2. Coranul este adevărata carte inspirată de Allah.
3. Îngerii sunt vestitorii şi ajutoarele lui Allah, iar
duhurile rele le stau împotrivă.
4. Allah a trimis pe pământ pe profeţii lui, la timpuri
hotărâte şi pentru scopuri bine determinate. Cel mai de pe
urmă şi cel mai mare dintre profeţii lui este Mahomed.
5. Ziua judecăţii va descoperi faptele bune şi cele rele
cântărite în balanţă, iar sufletele vor merge în rai sau
iad, pe o punte mai subţire decât un fir de păr şi mai
ascuţită decât ascuţişul săbiei.”
6. Viaţa si faptele oamenilor sunt predestinate de
un dumnezeu atotştiutor, dar acesta nu exclude exercitarea
voinţei libere.
Coranul mai interzice furtul, minciuna, mărturia mincinoasă,
beţia, carnea de porc, jocurile de noroc şi închinarea la
zei falşi. El cere musulmanilor să poarte mereu cuvintele
lui Allah în inimile lor şi îi îndeamnă să fie buni cu
săracii, să fie modeşti, iubitori de pace, generoşi şi
blânzi.
Evanghelizarea musulmanilor
Pentru cei interesaţi există materiale deosebite care se
scriu despre Islam astăzi, pornind de la cărţi şi până la
CD-uri de specialitate. Scopul nostru aici nu este de a
prezenta o evaluare a monoteismului islamic, un răspuns
adecvat, pe baza studiului Coranului şi Hadith-ului. Sunt
cărţi care fac lucrul acesta mai pe larg şi mai
profesionist.
Ne-am
propus doar să facem câteva consideraţii în treacăt despre
abordarea practică a musulmanilor.
În general ţările islamice sunt închise pentru Evanghelie,
în special cele din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea
Dumnezeu deschide noi porţi de abordare a celor 1 miliard de
musulmani. Şi cred că de la început este bine să specificăm
faptul semnificativ că jumătate din acest miliard sunt copii
sub 15 ani. De aceea este bine să alungăm prejudecăţile de
orice fel referitoare la cât de periculoşi sunt musulmanii,
închipuindu-ne că fiecare musulman are o mitralieră pe sub
haine sau o grenadă în sacoşă. Această imagine creată de
buletinele de ştiri care subliniază senzaţionalul este
defavorabilă multor ţări pe nedrept.
Din punct de vedere strategic sugerăm (evident excluzând o
chemare specifică pentru o ţară din Orientul Mijlociu) o
abordare a celorlalte ţări, mai deschise, de pildă cele
cinci ţări din S Rusiei (foste republici sovietice), unde
islamul nu s-a fixat bine, sau alte ţări din Asia de S, cum
ar fi Indonezia, Malaezia etc.
În orice caz, în aceste ţări se poate lucra cel mai bine sub
acoperire, ceea ce în misiologie se numeşte “făuritor de
corturi”, precum Pavel. Misionarul rezident îşi ia o slujbă
în ţara respectivă şi întreţine legături prieteneşti cu cât
mai mulţi oameni, bazându-se şi pe faptul că musulmanii sunt
oameni prietenoşi, interesaţi de religie, ospitalieri.
Alte
religii:
<
Budism
<
Hinduism
< Animism
|
